Culoarea – Toate materialele absorb lumina și reflectă părți din ea (lungimi de undă). Spectrul de lumină reflectat determină culoarea pe care o vedem.
Primele vopsele au fost folosite cu peste 40 000 de ani în urmă în zona vestică a Europei și în sud-estului Asiei.
Primii pigmenți de culoare au fost creați folosind combinații de soluri bogate în oxizi (pământ roșu sau galben), grăsimi animale, minerale, cărbune de lemn sau cenușă de oase și calcare, obținând culorile: roșu, galben, maro, negru și alb. Vopseaua era întinsă cu mâna, cu pensula, sau suflată direct sau cu ajutorul tuburilor din oase sau lemn. Se aplica pe corp, pe vase sau pe pereții peșterilor.
În timp, fiecare civilizație din lume a folosit metode proprii pentru a crea pigmenți pentru culori, fie din materiale organice (plantele, rădăcini, nuci, fructe, legume și flori și părți din animale (glande, oase) fie din cele anorganice (minerale). Unele dintre aceste metode se păstrează neschimbate timp de mai multe secole (de exemplu– pigmenții naturali continuat să fie baza pentru vopselele până în secolul 19, când au fost introduși pigmenți sintetici și pe bază de petrol). Pigmenții erau combinați între ei pentru a obține noi culori sau nuanțe și erau adăugați la lianți precum ou, rășină sau ceară de albine, pentru a crea vopsele care aderau la tencuială. În secolul 15, oul a fost înlocuit cu ulei de nuc sau in, care se usca mai lent.
Până în 1841 când a fost inventat tubul pliabil de cositor, vopselele și pigmenții erau păstrați în vezici de porc.
Pigmenții:
ROȘU– unul dintre cei mai vechi pigmenți folosiți de oameni (de circa 70 000 ani), se găsește în soluri bogate în oxizi de fier, în minereuri precum hematita, sau toxicele realgar (sulfură de arseniu) și cinabru (sulfură de mercur). Indienii pre-columbieni uscau la soare o specie de insecte care trăiesc pe plante de cactus, pentru a produce o pulbere roșie. Metoda este încă folosită în Insulele Canare.
ALBASTRU – folosit de mai bine de 5000 de ani, se obținea din malachit și azurit. Albastrul egiptean (albastru regal) era obținut din mina de lapis lazuli Sar-e-Sang din Afganistan; prețul său îl depășea pe cel al aurului. Din secolul 19 se folosește cobaltul, sau noi înlocuitori creați în laborator. Rețeta albastrului folosit de mayași cu mai bine de 1000 de ani în urmă a fost descifrată abia în 2008.
GALBEN– pe lângă solurile galbene bogate în oxizi de fier, în India modernă se folosea un pigment derivat din urina vacilor hrănite cu mango. În secolul 19 era folosit un pigment sintetic (obținut în laborator) pe bază de plumb care provoca delir. Din 1820 se fabrică la scară extinsă galbenul din crom. Pigmenți pentru vopsirea textilelor sunt obținuți din plante
NEGRU – este folosit cărbunele produs prin arderea oaselor animalelor într-o cameră fără aer.
ALB – fabricat pentru prima dată de greci, care amestecau plumb cu oțet și bălegar pentru a obține un carbonat de plumb. Procedeul a fost interzis în SUA din 1973, datorită plumbului toxic. De atunci se folosesc compuși pe bază de zinc (oxid de zinc) și titaniu (dioxid de titaniu).
VIOLET, PURPURĂ, INDIGO – amestec de roșu și albastru. În timpul romanilor, o uncie de Purpură de Tyr (27 grame) se obținea din mucusul a 250.000 de melci de mare Murex zdrobiți. Indigoul a fost extras din plante până la sfârșitul secolului 19. În 1856 Perkin încerca să sintetizeze tratarea malariei cu chinina din cărbune a inventat accidental pigmentul numit apoi „movul lui Perkin”.
Maro – din amestecul solurilorbogate în de oxizi de fier și mangan se obțin pigmenți cu nuanțe de la ocru la maro
Plantele din imprejurimile casei care pot fi folosite la vopsitul textilelor: sfeclă, coji de ceapă, coaja nuci verzi, urzici, gălbenele, mure, afine.
